tipăreşte
trimit articol

Managerii întreprinderilor mici şi mijlocii exportatoare din Ungaria sunt pesimişti, cu toate că, pe baza indicatorilor de competitivitate, ar putea avea mai multe şanse de a câştiga teren pe pieţele externe decât îşi închipuie, şi din acest motiv adesea nici nu încearcă aceasta.

Csaba Kilián, directorul general al ITD Hungary a declarat acestea la o conferinţă unde a anunţat că la mijlocul lunii aprilie se va încheia analiza exactă a sondajului efectuat în ultimii doi ani în rândul IMM-urilor ungare cu un export care depăşeşte anual valoarea de o sută de mii euro, însă de pe acum se poate face o balanţă rapidă.
Au fost chestionate personal 2064 de firme reprezentând jumătate din exportul realizat de IMM-urile ungare, incluzând majoritatea firmelor în proprietate ungară care decid în Ungaria cu privire la export, şi care realizează anual un venit total din export de 1064 miliarde de forinţi. Un astfel de sondaj nu are precedent în Ungaria.
Au căutat răspunsurile şi la întrebarea care sunt acele lipsuri care împiedică dezvoltarea activităţii de export a acestui cerc de întreprinderi, respectiv care este ajutorul concret de care ar avea nevoie. Sondajul a identificat şi lipsuri caracteristice, care constituie impedimente în a deveni exportatori cu succes. Acestea sunt: lipsa cunoştinţelor de management, lipsa angajaţilor care să se ocupe de export (nu sunt manageri de export, specialişti care să efectueze tranzacţiile pe piaţa externă), lipsa cunoştinţelor referitoare la piaţă, lipsa de capital, şi în unele cazuri lipsa celei mai dezvoltate tehnologii.
S-a observat şi faptul că pieţele de export avute nu s-au schimbat în ultimii ani, dar în rândul pieţelor specificate ca ţintă în viitorul apropiat există şi direcţii cu totul noi.
Sondajul ajută ITD în activitatea sa de a sprijini pe mai departe, prin intermediul consilierilor săi, acele firme care au intrat în cercul clienţilor săi.
Câteva curiozităţi:
- O parte din firmele participante la sondaj aparţin ramurilor tradiţionale (industria alimentară, industria textilă, metalurgie şi producţia de maşini, logistică), o parte ramurilor emergente (ştiinţele vieţii, ICT, alte ramuri industriale bazate pe cunoaştere).
- Întreprinderile din judeţele aparţinând regiunii Marea Câmpie Ungară şi Transdanubia de Nord sunt cele mai active.
- În medie, un IMM are 46 de angaţi, dar activitatea lor are şi efect multiplicator, deoarece furnizorii lor sunt în majoritate micro-întreprinderi şi întreprinderi mici locale.
- Venitul total din export al participanţilor la sondaj: 1064 miliarde de forinţi, venitul mediu anual: 752 milioane de forinţi (acest cerc de clienţi importanţi realizează peste jumătate din exportul IMM-urilor ungare – care în ansamblu realizează 18 procente din exportul ungar total).
- Potrivit datelor preliminare, exportul acestor firme a cunoscut un regres mai puţin însemnat comparativ cu media pe ţară (performanţe mai bune cu 15 procente).
- Din rândul pieţelor de export, Germania rămâne pe mai departe cea mai importantă, dar au urcat în clasament şi România şi Serbia. Între pieţele ţintă apar şi pieţele din Europa de Est (Rusia), Orientul Apropiat (Arabia Saudită) şi Orientul Îndepărtat (China).
- Managerii firmelor ungare apreciază ceva mai pesimist şansele proprii, ambiţia lor este mai mică faţă de competitivitatea reală de care dispun.
- În rândul lor se află campioni încă nedescoperiţi, deoarece sunt 55 de IMM-uri al căror export atât în 2008, cât şi 2009, în doi ani consecutivi a crescut cu peste 30 de procente.
Propuneri
Imre Dávid, preşedintele Asociaţiei Ungare pentru Comerţ Exterior, reales recent pentru o nouă perioadă de trei ani, consideră că scopul primordial al asociaţiei este de a reda profesionalismul comerţului exterior ungar, care, în ultima perioadă, a trecut pe un plan secundar.
Asociaţia a elaborat şi ea un material în care a formulat chiar mai multe propuneri pentru a ajuta IMM-urile exportatoare. Pachetul de propuneri semnat de vicepreşedintele György Raskó precizează: întărirea acestei sfere, asigurarea viabilităţii acesteia ar trebui să devină priorităţi ale politicii economice. Statul ar trebui să îşi dezvolte sistemul de subvenţii, respectiv de cereri de oferte subordonat acestui scop, în acest sens ar trebui să-şi regrupeze şi fondurile comunitare avute la dispoziţie. La anunţurile de concursuri ar fi nevoie de discriminări pozitive, la fel cum se întâmplă în cazul altor numeroase ţări – cel puţin la nivel regional. (Unele regiuni din Grecia, Portugalia, Austria, Marea Britanie prevăd în cazul tuturor achiziţiilor publice minimul obligatoriu privind furnizorii interni.) Alături de alte propuneri s-a pus din nou problema pornirii „caselor comerciale” înfiinţate de stat cu scop practic – şi nu administrativ -, specializate, care ar oferi un sprijin profesional complex, cu caracter de „coaching” IMM-urilor care dispun de produse adecvate pentru export.