tipăreşte
trimit articol

Gemul de prune a fost un produs important în rândul produselor ungare renumite, tradiþionale ale exportului de mai multe secole, ca de exemplu carnea de vitã, vinul, cerealele ºi mierea. A fost parte a meselor atât în familiile de þãrani, cât ºi la nobili.

Gemul tradiþional de prune a fost fãcut din fructele fãrã sâmburi, la foc moderat. Masa de gem în clocot trebuia amestecatã în continuu pentru a nu se carameliza datoritã conþinutului ridicat de zahãr ºi pentru a nu se arde. În secolele trecute s-a fiert în cãldãri mari din fontã, la aer liber, pentru amestecare folosind linguri de lemn ºi echipamente speciale, aºa numitele „fluturi de amestec”, cu care au miºcat gemul încoace-încolo pentru a împiedica sã se ardã. Prunele se fierbeau pânã când fructul s-a desprins de coajã, iar coaja s-a restrâns. Apoi s-a stins focul, s-a lãsat sã se rãceascã ºi s-a trecut printr-o sitã de casã. Gemul a fost pus înapoi în cãldarea bine spãlatã, s-a fãcut din nou foc ºi a început îngroºarea gemului. Gemul gata, îngroºat a fost pus cu linguri de lemn în vase de lut speciale, iar dupã rãcire acestea au fost acoperite cu pânzã albã, iar gura vasului a fost legatã cu sfoarã. Gemul de prune de Sãtmar are culoare închisã, aproape neagrã, este fiert pânã devine tare, dar încã se poate unge, ca o pastã, fãcut fãrã adãugare de zahãr. Are un miros plãcut, gust aromatic, ambele fiind intensive, caracteristice soiului de fructe din care este fãcut. Conþinutul de substanþã uscatã este de 60-61%, ceea ce îi asigurã un timp îndelungat de pãstrare. Se pãstra în cãmara rãcoroasã, pe raft, eventual era vândut la târg.
Prunele fierte cu coajã, neterciuite au avut un efect benefic asupra sãnãtãþii, De aceea a fost folosit ºi în medicina popularã.
S-a folosit în mod tradiþional în primul rând la diferite specialitãþi gãtite din fãinã (de ex. gãluºte, colþunaºi) sau la prãjituri. Este preferat ºi pentru micul dejun sau gustare, uns pe pâine.