tipăreşte
trimit articol

Pãlinca de prune din regiunea Sãtmar-Bereg se bucurã de un renume deosebit, este bãutura cu care se primesc oaspeþii deja de secole.

Aroma sa inimitabilã se datoreazã soiului de prune albastre, crescut adesea aproape sãlbatic în solul aluvionar al Tisei ºi Someºului, distilãrii repetate a mustului de fructe, fãcutã tradiþional în cãldare de cupru ºi maturãrii în butoaie din lemn de dud.
Din anul 2000 se bucurã de protecþie pe baza originii geografice, sunt stabilite cele 65 de localitãþi a cãror pãlincã fiartã la faþa locului, din prunele adunate acolo, poate purta denumirea de „pãlincã de prune de Sãtmar”.
Pãlinca de prune de Sãtmar este curatã ca o oglindã, are o nuanþã galbenã datoratã maturãrii, o aromã armonioasã, netedã ºi un miros plãcut de prune, cu un gust care aminteºte de migdalele amare. Se obþine în exclusivitate din prune, din fructul foarte bine copt al soiului de prune "penyigei" ºi de Bistriþa.
Prunele „penyigei”, cunoscute ca soiul „Nuºtiu" sunt de fapt ºi materia de bazã a magiunului de prune ºi a prunelor uscate de Sãtmar.
La început pãlinca de prune de Sãtmar a fost bãutura dimineþilor de iarnã, înainte de începerea lucrului în gospodãriile þãranilor. La evenimentele (nunþi, botezuri, înmormântãri) þinute în regiunea Sãtmar-Bereg, tradiþional lipsitã de culturi de viþã de vie, oaspeþii au fost primiþi cu aceastã bãuturã ºi totodatã a devenit ºi aperitivul dinaintea meselor (pentru a face poftã de mâncare). A primit rol ºi în medicina popularã: ca analgezic, dezinfectant pentru rãni, ºi a devenit materia de bazã a bãuturilor medicinale. Fiecare gospodinã grijulie a ascuns 1-2 sticle pentru ocazii neaºteptate, dar s-a dat pãlincã ºi cunoscuþilor, prietenilor pentru a mulþumi dacã au ajutat la munca la fermã sau pentru alte favoruri.
Astãzi este o bãuturã rãspânditã în toatã þara ca aperitiv sau este datã în cadou. Este o însoþitoare de seamã ºi des întâlnitã a întrunirilor prieteneºti, o pãlincã de bunã calitate este mândria gazdei.

*

Consumul civilizat al pãlincii
Unul din cele mai importante criterii este temperatura pãlincii. Pentru ca bãutura sã-ºi prezinte cele mai bune însuºiri, nu e voie sã fie rãcitã, temperatura idealã de consum este de 18-22 grade. La temperaturi inferioare acestor valori, nu se poate manifesta parfumul pãlincii, gustul sãu nu va fi un gust plãcut de fructe, va da mai mult o senzaþie indiferentã, puternic alcoolicã.
Nu trebuie sã uitãm nici de cantitate, a bea dintr-o înghiþiturã nu e altceva decât a face risipã. Dã o senzaþie adevãratã dacã e bãutã încet, savurându-i aroma, bãutura distilatã aleasã poate fi cunoscutã numai dacã se bea înghiþiturã cu înghiþiturã.
ªi paharul are un rol important, ca de altfel ºi în cazul vinului. Paharul pentru pãlincã în partea inferioarã este mai burtos ºi se îngusteazã spre vârf, ºi nu din întâmplare. Partea mai burtoasã asigurã un spaþiu suficient pentru evaporare, care apoi este dirijatã de partea superioarã îngustã direct în nasul celui care o gustã. ªi aceasta dovedeºte ce rol important primesc parfumurile, a cãror pierdere poate fi împiedicatã cu un capac pus pe pahar. Dacã se poate, sã folosim aceastã soluþie ori de câte ori bem pãlincã.
Ultima probã a bãuturii este aºa numita „probã pe uscat”. La 3-5 minute dupã consumarea pãlincii, ridicaþi paharul la nas, ºi nici nu vã puteþi închipui câte parfumuri, pânã atunci nedescoprite, puteþi întâlni. Putem observa caracterul hotãrât, de fructe, amintind de gemul de fructe.
Sperãm cã în viitorul nu prea îndepãrtat cultura consumului pãlincii va primi un rol tot mai important, ºi vom putea uita pentru întotdeauna timpurile în care s-a consumat ca o bãuturã alcoolicã oarecare, în picioare, dintr-o înghiþiturã.
Sãnãtate!