Întreprinderile au încheiat deja anul trecut un an defavorabil, şi nici în acest an nu se aşteaptă la nimic mai bun: sistemul de finanţare acordat de stat pentru cumpărarea de locuinţe, criza economică şi posibilităţile reduse de credit au limitat dispoziţia de a construi.
Producătorii şi comercianţii materialelor de bază pentru industria de construcţii au dat declaraţii pesimiste. Mai mulţi s-ar bucura chiar şi atunci dacă ar putea repeta rezultatele modeste ale anului 2009.
Una din firmele producătoare de materiale de construcţii, leaderă pe piaţă, se aşteaptă pe mai departe la reduceri, a căror valoare poate atinge 10-15 procente, în timp ce performanţele industriei ungare de construcţii sunt deja la 40 procente din nivelul anului 2006-2007.
Potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică ungar, în perioada ianuarie-noiembrie 2008 au fost emise autorizaţii de construire pentru 16.342 locuinţe, iar în aceeaşi perioadă a anului trecut 11.734, în timp ce, potrivit specialiştilor, nivelul aşteptat ar fi în jur de 40 de mii.
În noiembrie anul trecut, producţia industriei de construcţii a scăzut semnificativ, această scădere fiind de 14,5 procente comparativ cu valoarea înregistrată în noiembrie 2008. În primele unsprezece luni ale anului, producţia a rămas cu 4 procente în urma valorii înregistrate cu un an înainte. Această scădere semnificativă se datorează faptului că o parte din obiectivele de mare valoare (canalul colector principal, centre comerciale) au fost finalizate. Nu este însă prea încurajator faptul că valoarea contractelor noi încheiate în decursul lunii rămâne cu 21,3 procente în urma valorii înregistrate cu un an înainte. Potrivit Institutului Naţional de Statistică, în acelaşi timp efectivul de contracte la finele lunii a depăşit cu 16,3 procente valoarea de referinţă.
În cazul investiţiilor private, reducerea posibilităţilor de accesare a creditelor primeşte o importanţă deosebită. Timpul necesar pentru deciziile privind acordarea creditelor şi sistemul condiţiilor de acordare s-au transformat esenţial, dar nu numai băncile sunt mai prudente. Oamenii au experimentat anul trecut un nou nivel al nesiguranţei locului de muncă, şi din această cauză se angajează mult mai prudent în demararea unei construcţii sau în solicitarea unui credit. Situaţia este dificilă şi din cauză că nu se văd acele impulsuri din afară (fie din partea guvernului, fie a finanţatorilor), care ar îmbunătăţi situaţia pieţei şi ar porni dezvoltarea. Unele fragmente ale pieţei, ca de exemplu recondiţionarea locuinţelor mai vechi, care arată în prezent indici încă favorabili, nu constituie un ajutor durabil. Prin programul axat pe blocurile de locuinţe se pot solicita fonduri comunitare, care ar putea însemna o dinamizare, şi care, la prima vedere, ajută într-adevăr în această situaţie, dar în mediul economic afectat de criză pot fi probleme cu asigurarea contribuţiei proprii care se cere de la populaţie, şi se poate aştepta şi ca fondurile la nivelul consiliilor locale destinate acestui scop să scadă de asemenea, deoarece resursele bugetare în acest sens vor fi mai reduse.
Producătorii nu-şi pot îmbunătăţi situaţia nici cu creşteri de preţ, în condiţiile actuale de piaţă nu au această posibilitate. Nu mai pot reduce prea mult nici din cheltuieli: cine a putut, a făcut deja anul trecut disponibilizări sau a introdus restricţii. Susceptibilitatea cumpărătorilor faţă de nivelul preţurilor a ajuns deja la nivelul maxim, dar nu se prea pot asigura nici preţuri promoţionale, deoarece nu mai este posibil. Comercianţii încearcă să vândă cu marjă minimă, sau mai mult de atât, adesea chiar fără marjă, în speranţa bonusului de la sfârşitul anului. Dacă acum zece ani piaţa a cunoscut o marjă în jur de 20 procente, astăzi ea este o zecime a acestei valori.